Se apropie luna Martie, prima lună de primăvară, în care natura renaște, iar noi ne putem
bucura mai mult de razele soarelui. Totodată, martie este luna în care noi sărbătorim
Femeia, iar prima zi din lună este dedicată atât femeii și fetelor, cât și primăverii. La început
de martie, fetele și femeile poartă, ca un obicei, un mic obiect în piept, prins cu șnur alb cu
roșu. Fie că este vorba despre o floare, un chip zâmbitor, un fluture sau de altceva, micul
obiect poartă numele de “Mărțișor” și simbolizează venirea primăverii. Dar de unde a pornit
totul?
Legenda vorbește despre Baba Dochia, care avea o fată vitregă pe care nu o îndrăgea deloc
și că, într-o zi geroasă, de iarnă, a trimis-o la râu să spele o haină extrem de murdară,
despre care considera că nu va reuși să o spele. Fata s-a dus cu haina la râu și într-adevăr,
nu reușea deloc să o curețe, așa că a început să plângă. În timpul ăsta, a apărut un bărbat
tânăr și frumos, pe numele de “Mărțisor” care a întrebat-o ce s-a întâmplat, de ce plânge.
Fata i-a povestit, iar tânărul i-a spus că el posedă o putere magică și i-a dat acesteia o floare
cu petale albe și roșii și i-a spus să mai spele o dată haina, iar apoi să se ducă acasă. Fata a
făcut exact așa, iar când a ajuns acasă. haina era de un alb imaculat! Babei Dochia nu îi
venea să creadă. A observat că fata are o floare în păr și a intrebat-o de unde e, că e iarnă
încă. Fata nu a vrut să îi răspundă așa că Baba Dochia a hotărât să plece chiar ea pe munte,
să vadă dacă a venit primăvara. Și-a luat cu ea oile și bineînțeles, cele doisprezece cojoace.
Potrivit legendei, Baba Dochia a găsit, în timp ce se plimba prin pădure cu oile, un ban
turcesc. I-a făcut o gaură și l-a legat cu un fir de lână și de aici obiceiul mărțișorului.
Continuându-și drumul, a renunțat pe rând la toate cele doisprezece cojoace ale ei, crezând
că este primăvară, însă a venit un ger puternic care a făcut ca atât ea cât și oile ei să
înghețe, devenind, așa cum spune legenda, stane de piatră.
Mai există o legendă conform căreia Soarele a coborât pe Pământ sub înfățișarea unui tânăr
și a fost răpit și închis undeva de un zmeu. Cum lumea nu mai era binecuvântată de razele
soarelui, toată lumea se schimbase și nici măcar copiii nu mai râdeau. Un tânăr curajos, pe
nume “Mărțisor”, s-a luptat cu zmeul până l-a învins și a eliberat Soarele. Mărțișor însă nu a
mai supraviețuit din cauza rănilor din timpul luptei, iar sângele i s-a scurs pe zăpadă și din
acest motiv șnurul ar fi alb cu roșu. Potrivit acestei legende, băieții sunt cei care ar trebui să
primească mărțișoare, însă, în timp, obiceiul s-a schimbat și el este dăruit femeilor.
În Republica Moldova, se dăruiesc în continuare mărțișoare și băieților.